La un călugăr a venit o femeie să-i ceară ajutorul, fiindcă nu avea înţelegere în casă.

- Ce-ai făcut în această situaţie, a întrebat  călugărul ?

- Am încercat să-mi conving bărbatul, certându-l. 

În rugăciunea “Tatăl nostru” spunem la un moment dat “şi nu ne duce pe noi în ispită”. Au fost persoane care au atribuit termenului “ispită”, sensul de “păcat”. Dar “a ispiti” nu înseamnă a păcătui, ci a ademeni, a tenta. Scopul ispitei este acela de a pune la încercare, de a verifica credinţa omului. Ispitele în sine nu sunt păcate. Dacă ispita ar fi fost un păcat, Mântuitorul nu S-ar fi lăsat ispitit.

Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce eşti calea, adevărul şi viaţa, şi ai călătorit împreună cu sluga Ta Iosif, precum şi cu cei doi ucenici care au mers la Emaus, însuţi, Stăpâne, călătoreşte şi cu mine robul Tău, binecuvântându-mi drumul.

"Binecuvântat eşti Tu, Dumnezeul părinţilor noştri, şi binecuvântat este numele Tău cel sfânt şi slăvit întru toţi vecii! Să Te binecuvânteze pe Tine cerurile şi toate făpturile Tale!

Faptul că omul nu a ajuns să-L simtă pe Dumnezeu aşa cum simte pământul sub picioare, îl face să afirme că are tot dreptul să fie cuprins de îndoială, atunci când se vorbeşte despre existenţa lui Dumnezeu.

Un creştin l-a întrebat pe duhovnicul său:

- Părinte, aş vrea să fiu un bun creştin, să am o viaţă fără păcate. Ce trebuie să fac mai întâi, ce este cel mai important?

La marginea unui râu, un ţăran rău vroia cu orice chip să scape de câinele său, deşi acesta era un animal bun şi recunoscător. Luându-l în braţe, l-a aruncat în apă, crezând că animalul se va îneca şi astfel va scăpa de el.

Dumnezeul meu, plăcut-a voii Tale celei nepătrunse de mintea omenească să-l ia la Tine pe soţul meu. Grea este crucea ce mi-ai dat-o să o port. La cine însă voi căuta scăpare, fără numai la Tine, Cel ce eşti apărătorul şi sprijinitorul Atotputernic al văduvelor şi Părintele cel Atotbun al orfanilor!